Pe aripi de har

Metaforele îi transmit adesea minții adevărul care altfel nu ar fi ajuns la ea, căci oamenii văd deseori sub haina și forma unei ilustrații o doctrină pe care, dacă ar fi fost enunțată ca atare, nu ar fi putut să o înțeleagă. Asemenea ferestrelor, ilustrațiile fac ca lumina să pătrundă în cămările minții. Așa se folosesc ele în metafore, astfel încât, chiar dacă nu sunt înțelese de la început, totuși stârnesc gândirea, iar oamenii își îndreaptă gândurile către ele ca niște copii înspre ceva enigmatic. În felul acesta, ei pot să învețe mai mult dintr-o expresie metaforică decât dintr-o afirmație făcută pe față. Mai apoi, vorbirea metaforică poate rămâne în memorie și își păstrează controlul asupra minții chiar și involuntar, ca un leu care se năpustește dintr-o dată peste o girafă în deșert. Simpla afirmație ar fi uitată repede, dar ilustrațiile se lipesc de suflet asemenea cârligelor de gura unui pește. Ele sunt gândurile care respiră și cuvinte care ard.

Am așternut pe următoarele pagini câteva dintre aceste gânduri, câte unul pentru devoțiunea de dimineață și pentru devoțiunea de seară, spre folosul spiritual al celor din turma Domnului și spre mântuirea celor aflați încă în afara ei.

Charles H. Spurgeon