Teoria generală a relativității

Relativitatea generală este o teorie metrică a gravitației. La baza ei sunt ecuațiile lui Einstein, care descriu relația dintre geometria unei varietăți patrudimensionale, pseudo-Riemanniene, reprezentând spațiu-timpul și energia-impulsul conținut în acel spațiu-timp. Fenomenele care în mecanica clasică sunt atribuite acțiunii forței gravitaționale (c*m ar fi mișcarea liberă, mișcarea orbitală și traiectoriile navelor spațiale), corespund mișcării inerțiale într-o geometrie curbată a spațiu-timpului în relativitatea generală; nu există nici o forță gravitațională care să deviexe obiecte de pe căile lor naturale, drepte. În schimb, gravitația corespunde schimbărilor în proprietățile spațiului și timpului, care, la rândul lor, schimbă cele mai drepte căi pe care obiectele le vor urma în mod natural. Curbura este, la rândul său, cauzată de energia-impulsul materiei.
Relativitatea generală a schimbat fundamental noţiunea de timp și gravitație prin introducerea ideii de spaţiu-timp curbat. În relativitatea generală, ”spațiu-timpul spune materiei cum să se miște, iar materia spune spațiu-timpului c*m să se curbeze.”
Deși relativitatea generală nu este singura teorie relativistă a gravitației, este cea mai simplă teorie și este conformă cu datele experimentale.