Cele trei norme ale mamei: Prajitura interzisa: Scrisoare catre fiul meu

"Cred ca în mai toate familiile exista câte un om deosebit, unul al carui spirit trebuie onorat prin evocarea lui perio­dica. Si pentru ca fiecare dintre noi are nevoie de repere vii, acest om, atunci când exista, nu trebuie pierdut niciodata din memoria urmasilor. Lucrul nici macar nu e foarte greu de facut. Adevarul e ca, de la o vârsta încolo, începem sa ne tragem îndarat; scurtându-se, timpul vietilor noastre cere sa fie îmbo­gatit cu viata celor care ne-au precedat. Sau poate, pentru ca în curând nu vei mai fi, te întorci spre cei care nu mai sunt? Fapt e ca începi sa-ti dezgropi parintii, sa-ti fortezi memoria pentru a scoate la suprafata pâna si lucrurile cele mai marunte pe care le-ai trait cu ei. Viata ta nu-ti mai ajunge. Treci apoi dincolo de ei. Îti cauti bunicii si regreti ca, ignorând nevoia aceasta care avea sa vina, n-ai stiut sa-ti descosi parintii despre parintii lor. Nefacând-o, ai senzatia ca ai pierdut definitiv posibila prelungire a vietii tale în trecut. Socotita în «timpul generatiilor», viata ta este mai scurta. Ai ratat linia dreapta care conducea catre secretul fiintei tale. N-ai sa afli niciodata care dintre stramosi si-a turnat viitorul în tine." (Gabriel Liiceanu)

Please note: This audiobook is in Romanian.