Nu trece peste ce este scris

Pavel nu avea un birou, și nu era înconjurat de cărți din care putea să se inspire. Nu scria pe computer, ca să aibă posibilitatea să recitească și să corecteze cele scrise. Apostolul își dicta epistolele și, nu de puține ori, o făcea în condiții vitrege de temniță. Realizarea acestui fapt ne umple de o profundă uimire și recunoștință, nu doar în fața cunoștințelor lui biblice, ci, mai ales, în fața miracolului și a harului insuflării, al inspirării și al iluminării de care Duhul lui Dumnezeu i-a făcut parte. Numai Duhul lui Dumnezeu putea să-i indice cu atâta precizie și relevanță citatele din Vechiul Testament, prin care, pe de o parte, să-și susțină argumentarea, și, pe de altă parte, să-și invite destinatarii să facă conexiunea cu contextul din care citează. Ca să ilustrăm relația dintre testamente, ne-am putea folosi de analogia aisbergului. Cea nai nare parte din masa lui se află sub nivelul apei și tocmai ceea ce nu se vede creează impactul care poate scufunda chiar și Titanicul. În lumina analogiei, Vechiul Testament corespunde părții nevăzute a aisbergului, iar Noul Testament, părții de deasupra apei. Impactul celor afirmate de Pavel este amplificat doar dacă nu reducem la tăcere contextele originare ale citatelor și referințelor vechi-testamentare. Aceia dintre cititorii epistolelor lui care vor accepta invitația de a sonda contextul de origine al citatelor vor ajunge să înțeleagă bogăția celor scrise și se vor convinge de armonia Scripturii, fiind motivați ei înșiși să nu treacă peste ce este scris.