Transnistria: temnița limbii române

„Vrei să strivești un popor? Ucide-i școala... ”


Dacă despre țara uriașilor, a piticilor sau zânelor știi că sunt basme, în schimb pare ilogic să te izbești de granița unui stat nerecunoscut de nimeni. Transnistria. Pământ în bătaia vânturilor, de-a lungul veacurilor...


„Țara noastră a Moldovei de dincolo de Nistru”, scria Ion Vodă Armeanul, în 1574, pentru ca Mihai Viteazul să aibă pretenții, în 1600, asupra Oceacovului, în negocierile cu regele Sigismund al III-lea al Poloniei. Istoricii coboară și mai mult pe scara secolelor și vorbesc despre regatul lui Burebista, spre Est, până la gurile Bugului.


Intrați în țara care nu există. La marginea estică a Europei. Acolo unde nu ai voie, ca străin, să rămâi mai mult de 12 ore. Restricția te poate duce cu gândul la ceva ce nu trebuie să vezi... 


Cuvintele lui Dan Gheorghe și fotografiile lui Octavian Bâlea aduc răspunsul. Terifiant...


„Cartea relatează lupta românilor din acest teritoriu, nu numai pentru existența ca neam, dar și democratizarea societății, care le poate garanta drepturi și libertăți pentru dânșii, dar și pentru locuitorii de alte etnii, cărora, într-o anumită măsură, de asemenea, le sunt lezate drepturile și libertatățile la opinie.


Autorul cărții pune în lumină detalii tulburătoare, confesiuni de o mare emotivitate, care dezvăluie viața poporului nostru care suportă și azi presiunea unor împrejurări istorice vitrege. Sunt folosite materiale factologice culese din surse științifice, presa timpului, din documente oficiale, dar și din mărturisirile martorilor oculari - patimași fără de voie.


Dragă cititor, din paginile acestei cărți, vei afla despre suferințele semenilor tăi, cetățeni europeni dintr-un spațiu geografic, care au fost sortiți la un destin mai dramatic decât al tău. Implică-te, nu fi indiferent, nu dă Doamne, dar poate să ți se întâmple și ție așa ceva. Dacă vom demonstra nepăsare, lipsă de responsabilitate mă întreb și te întreb: ce moștenire lăsăm viitoarelor generații din acest meleag mult pătimitor?” 

(Eleonora Cercavschi, martie 2013)