Vis de fericire

"Trăiam într-un iureş continuu, între şcoală şi celelalte obligaţii care-mi reveneau în relaţia cu familia, dar întâlnirile cu ea mă umpleau de o bucurie fără margini. Nu era zi să nu ne vedem măcar şi pentru jumătate de oră şi aşa ne umpleam unul de celălat, iar viaţa se umplea de sens."

"Nu m-am obişnuit cu fericirea şi, în fiecare dimineaţă, când mă trezesc, mă întreb dacă nu-i doar un vis al meu, care ar putea să plece odată cu lumina zilei..."