În război

Toți se uitau pe Podul Mogoșoaiei cu nerăbdare, așteptând parcă trecerea vreunui saltanat neobișnuit, fiindcă – lucru curios! – trăsurile, foarte numeroase la ceasul acela, se răreau ca înaintea sosirei lui vodă. Lumea foia pe jos fără treabă și totuși preocupată; grupuri de bărbați se formau pe tot lungul trotuarului, de la palat până în bulevard; birjarii muscali, neastâmpărați, ieșeau din rândurile lor de pe piața teatrului și dau raite nebunești pe dinaintea publicului, fâlfâind din mâneci și din biciuri, ca rațele la venirea ploii.

Și același strigăt asurzitor, al vânzătorilor de jurnale, se repeta din ce în ce mai des: „România liberă de mâine, cu trecerea rușilor!“


Dacă ochii acestor cască‑gură, veniți de prin fundul mahalalelor, nu erau mulțumiți de priveliștea străzilor, totuși, pe chipurile lor se cetea nedumirirea și neliniștea: „Vin rușii!“


În mișcarea naivă a căciulii, ridicată pe frunte, în bleojdirea capului pe o parte, în răspunsurile silnice ce‑și dădeau unii altora, plecând înapoi spre mahalale, mulțimea avea înțelegerea dreaptă a unei împrejurări mari, pe care nu putea să o cântărească bine, dar de care se simțea neliniștită: „Vin rușii!“