Guvernanta, De la Aristotel la Uniunea Europeana (Teorie Politica) (Report‪)‬

Problema organizarii, conducerii, si dirijerii vietii sociale, in special a celei politice, intr-un cuvant, a guvernarii a constituit si constituie si astazi o tema majora a gandirii si practicii politice. Importanta acesteia decurge din faptul ca de modul c*m este realizata in practica, de calitatea si eficienta actului de guvernare, depinde in mare masura infaptuirea aspiratiilor, dezideratelor si intereselor oamenilor. De aceea, inca din antichitate guvernarea a nascut vii si aprinse dezbateri si controverse, asupra ei aplecandu-se filosofii, istoricii, ganditori ai lumii antice, in special cei din Grecia si Roma. Platon, dar mai cu seama Aristotel interesati de realizarea Binelui comun, au vazut in guvernare si formele sale conditia infaptuirii acestuia. Drept urmare, Aristotel in lucrarea sa Politica, va avea ca principal subiect de analiza guvernarea, natura si formele sale de realizare in practica sociala. Natura acesteia este data de cine si in folosul cui guverneaza, conducerea putand fi facuta fie in conformitate cu Binele comun, sau in virtutea intereselor personale. Pornind de al un set de criterii c*m ar fi moralitatea, numarul si calitatea celor ce exercita puterea, Aristotel identifica sase forme de guvernamant, trei pure sau normale (monarhia, aristocratia si politica), care pun in centrul guvernarii scopul moral si trei impuse, anormale (tirania, oligarhia si democratia) care sunt deviate de la scopul moral al guvernarii si pe care le si defineste (1). Preocupat de asigurarea stabilitatii si echilibrului statului, a diminuarii tensiunilor sociale si a "calmarii" demosului, Aristotel propune guvernarea mixta, o imbinare intre trasaturile guvernarii republicane considerata a majoritatii si a interesului general cu cele ale aristocratiei. Dupa ganditorul grec, guvernarea mixta este singura in masura sa "asigure cumpatarea si calea de mijloc si constituie lucrul cel mai bun ... dintre toate bunurile" (2). Ideea guvernarii mixte ca un compromis intre guvernarea republicana si cea aristocratica o intalnim si in lumea romana, mai intai la Polibiu si apoi la Cicero. Incercand sa atenueze criza statului roman din cursul secolului I i. Ch., Cicero in lucrarile sale Despre stat si Despre legi, aflat sub influenta tezei guvernarii mixte a lui Polibiu, incearca sa o impuna Romei antice sub forma principatului, o imbinare intre monarhismul absolut al imparatului si mentinerea formala a republicii si institutiilor sale democratice.