Privind viața

Scrise în jurul vârstei de cincizeci de ani și date la iveală inițial în revistele Însemnări literare și Viața românească, cugetările din volumul Privind viața rezumă aforistic experiența de viață a criticului ieșean. Sunt reflecțiile unui om în fața unei existențe și, cu minime excepții, ele îmbrățișează trei domenii: raporturile individului cu societatea, atitudinea omului în fața curgerii ireversibile a timpului și relațiile dintre bărbat și femeie, ultimele ocupând, cantitativ, un loc preponderent. Întâia categorie de reflecții exprimă aforistic efortul de adaptare la viața societății al lui G. Ibrăileanu însuși. Criticul a făcut, după cum singur mărturisește, forțări enorme în acest sens și observațiile sale sunt atât rezultatul experienței directe, cât și al lecturilor. În ansamblu ele dau o imagine globală despre felul c*m „privea viața“, după primul mare război, un intelectual format în atmosfera culturală a sfârșitului de veac trecut.


Ion Bălu


Colecția de cugetări Privind viața poate fi privită ca prima operă a unui moralist român. Concepută în genul La Rochefocauld, Chamfort, pe lângă o analiză a tuturor pornirilor omenești, dar în special a sentimentelor de dragoste, de amor-propriu și a sentimentului morții, această colecție e remarcabilă și unică prin stilul personal, aprig și sarcastic. Se amestecă mereu amărăciunea cu aspirația ideală.


Notările făcute pe viu, descoperirile profunde în clar-obscurul sufletului omenesc amintesc direct de cele mai bune metode franceze. Aici nici urmă de spirit de sistemă. Cel care le-a scris e cu totul alt om ca autorul Spiritului critic. Totul e numai nuanță, finețe caracteristică.


Mihai Ralea