Casting, sau Cortina nu mai separă nimic

Replici din piesă: ”M-aţi înţeles, nu? Replicile noastre sunt clare, bătute în cuie, iar ale lui – complet libere. Noi rămânem nişte păpuşi plictisitoare, iar el, un amator, până la urmă – nu mă înţelegeţi greşit, n-am nimic cu dumneavoastră personal – devine mai important chiar şi decât autorul, dar şi de noi toţi laolaltă”. / ”Nu metaforic. Voi sunteţi în exil de-a binelea. Sunteţi în exilul meu. Vă asigur că mai bine de atât deocamdată nu se poate. Sau plec, îmi văd de treabă, şi vă las liniştiţi în patrie”. / ”Uneori am impresia că circulă atâtea idei împrejur, încât va trebui să apelăm şi la craniile celor mulţi, ca să le ţinem temporar cu chirie”. ”Îndrăgostit chiar şi cu viaţa pe care n-o mai am. Cum să-ţi spun?! N-am învăţat limba ta de plăcere şi nici pentru a vă gâdila orgoliile. Moartea întâia este urmată de un vid. Golirea cumplită, da. N-am învăţat la început înjurăturile, nu. E prea uşor să înveţi înjurăturile şi cel mai greu să nu mai înjuri. Nu mai aveam somn şi stăteam la propriul priveghi, jucându-mă cu sunetele. Din vid a ieşit la un moment dat un vid, apoi individ, apoi divid, apoi undivid. Devenisem pe rând un vid, undivid, un divid, dar mereu doar unul. Mă asculţi?”