Din Relatiile Diplomatice Romano-Franceze. Vizita Ministrului de Externe Ion Mitilineu in Franta (Mai 1927) (Relatii Internationale) (Report‪)‬

In anii '20 ai secolului trecut se contureaza, in viata internationala, un tablou extrem de complex de evenimente, procese si actiuni aflate in conexiune si intr-o permanenta transformare previzibila sau mai putin previzibila. Realitatea internationala a fost constant dinamica si a inregistrat procese si evolutii contradictorii (1). Gesturi si angajamente oficial ferme, aparent linistitoare, au fost urmate, adeseori, de declaratii sau de pozitii voit confuze, care diminuau sau anulau orice sperante puse in ele. Statele invinse in razboi, dezavantajate--in conceptia lor--de Tratatele de Pace, incercau sa-si indeplineasca obiectivele, prin mijloace de forta, prin lupta diplomatica, sustinuta de o abila si intensa propaganda, declarandu-se "victime" ale unor conjuncturi nefericite ori pe nedrept "pedepsite" pentru tot ceea ce se intamplase in razboi. Treptat, in relatiile internationale interbelice s-au distins doua tendinte politice principale: I revizionist si II--antirevizionist. Curentul revizionist reunea, in principiu, statele invinse in razboi sau cele nemultumite de situatie; in acest grup se aflau, in primul rand Germania, apoi Ungaria, Bulgaria si, intr-o mai mica masura, Austria. Foarte repede, cauza lor a fost impartasita de Rusia Sovietica si apoi de Italia. Aceste state, care formau curentul revizionist--generator de insecuritate--initiau actiuni si luari de pozitie provocatoare, la inceput izolat, apoi unite prin diferite acorduri sau conventii interstatale.