Exod

Nepal. Sfîrşitul secolului XX. O femeie creştină îngenunchează lîngă patul vecinei ei şi‑i cere lui Dumnezeu vindecarea celei care de săptămîni zăcea bolnavă. Însă spre durerea tuturor femeia moare.


Cu cuţitul în mînă, soţul moartei o tîrăşte pe femeia credincioasă pe uliţele satului şi o ameninţă cu moartea, convins fiind că rugăciunile pe care femeia credincioasă le adresase Dumnezeului ei l‑au mîniat pe dumnezeul lui, iar acesta i‑a omorît soţia. „Te voi lăsa să trăieşti ― urla el pe uliţele satului ― numai dacă Dumnezeul tău o va învia pe soţia mea!”


Tremurînd şi aşteptîndu‑şi sfîrşitul, femeia credincioasă a făcut singurul lucru pe care‑l putea face: cu vocea stinsă, a adresat o rugăciune Tatălui ei ceresc. Moarta s‑a ridicat în capul oaselor…


Despre o astfel de confruntare între Yahweh şi dumnezeii Egiptului citim pe paginile cărţii Exod. Iar atunci cînd evenimentul exodului s-a derulat şi poporul a trecut prin mare ca pe uscat, preotul Madianului a exclamat: „Cunosc acum că Domnul este mai mare decît toţi dumnezeii; căci în lucrul în care s-au purtat cu trufie, El a fost mai pesus de ei” (Ex. 18:11).


Dar Yahweh, Domnul Dumnezeul cerului şi al pămîntului este acelaşi ieri, azi şi în veci! De aceea, învăţînd să-L cunoaştem de pe paginile Scripturii, Îl vom descoperi lucrînd şi astăzi în istorie cu aceeaşi putere.