Ochii din Umbra unui Asasin

Acțiunea romanului se desfășoară în jurul a două crime, de o atrocitate ieșită din comun prin modul în care au fost comise și mai ales, prin calitatea umană a victimelor. Într-o miercuri dimineață, o profesoară dispare pur și simplu, în drum spre liceu. Cadavrul ei va fi găsit a doua zi, cauza morții constituind-o o lovitură neobișnuită, practicată după toate probabilitățile, de un individ antrenat în forțele speciale. După câteva zile, o elevă strălucită a aceluiași liceu este zdrobită în bătaie în apropierea internatului de fete. De-a lungul anchetei, cele două cazuri se vor împleti prin implicarea comună a unor personaje, cu răsturnări de situație ce vor naște mereu alte dileme: de ce trebuia să moară profesoara, neapărat în acea dimineață de miercuri și cum intrase tocmai ea în vizorul unui practicant al artelor marțiale, criminal în serie aparținând unei lumi obscure, cu care ea nu avusese niciodată de-a face? În ce constă legătura dintre cele două crime, dacă există vreuna? Și până la urmă, au fost ele comise de același criminal?
Trebuie spus că, deși acțiunea urmărește - se poate spune pas cu pas - investigația criminalistică, cine se așteaptă la o simplă tramă polițistă, sau la un thriller care să te țină cu sufletul la gură, va fi dezamăgit. Romanul nu te introduce într-o atmosferă incitantă de spectacol macabru, ci într-una familiară, de zi cu zi, în care fiecare personaj e un mic colț de univers. Un univers condus din umbră de un Sistem corupt, preocupat exclusiv de propria supraviețuire. ”Fii conștient că-n timp ce tu îți urmărești suspectul, alți ochi de vor urmări pe tine. Vei fi mai mult vânat, decât vânător” - este avertizat procurorul Beraru, de către vărul său Carol Banta, ofițer superior într-unul din Servicii. Singurele fisuri în Sistemul - Caracatiță nu le pot produce decât propriile-i tentacule, încăierate periodic în lupta pentru supremație - moment de care poate profita un procuror ca Petre Beraru, pentru a obține singura satisfacție posibilă - un joc la remiză…
Povestea se desfășoară-n conjunctura în care cei mai devotați dintre părinți comit greșeli, ce devin uneori fatale pentru fiii lor. Sau în care părinți animați de cele mai bune intenții imprimă atât de adânc, ideea ”școlii - sanctuar” în mintea lor și a copiilor, încât aceștia cresc temându-se, ezitând și până la urmă, renunțând să dea glas unor întâmplări puțin spus jenante, în relația cu educatorii lor.
Într-o confesiune nocturnă pe skype, fiica procurorului Beraru, studentă la Drept îi spune tatălui ei, ce susține că profesorul lipsit de moralitate trebuie să plece din învățământ:
”Ca să-și exercite apoi imoralitatea unde, tată? Unde plasăm persoane fundamental, structural imorale – în parlament, la primărie, la minister? În trusturi de presă? În spital?... Sub roba de magistrat?... Nu că n-am permite-o de fapt, peste tot, dar unde ţi s-ar părea ţie mai puţin nocivă, dacă ai avea de ales?”
Pentru ca tot ea să-și continue ideea, ceva mai târziu:
”Școala e asemenea tuturor instituţiilor pe care le-am cunoscut eu, până acum – un Templu şi o mahala… Şi ca orice mahala, are şi un bordel ţinut la mare secret, despre care toţi ştiu, chiar dacă nu chiar toţi îl frecventează. Intrăm de tineri într-o lume aşa de dură! Eşti nevoit încă din şcoală să-ţi exersezi creierul din dotare, pentru a te ţine mai aproape de Templu decât de mahala şi cât mai departe de bordel. Atât cât îţi va permite, mai apoi, viaţa…”
Petre Beraru nu-i va răspunde fetei lui decât în gând: „La noi, draga mea, fiecare începe prin a se visa în Templu, dar pentru asta trebuie să plătească de-atâtea ori tainul la bordel, încât uită încet-încet, unde voia să ajungă