Raportul Stat-Societate-Religie-Drept in Configurarea Unei Istoriografii a Dialogului Interconfesional in Context European (Politica SI Religie) (Report‪)‬

Inainte de 1989, multe lucrari de istorie a bisericii ortodoxe romane, ca si cele ce vizau aspecte institutionale ale evolutiei bisericii catolice, au abordat dialogul interreligios intr-o maniera dogmatica, prezentand unitatia si demersul istoric al greco-catolicilor de pe pozitii unilaterale, alte lucrari isi polarizeaza atentia pe prozelitism, iar o alta categorie, poate cea mai insemnata, neglijeaza un aspect esential si anume, prezentarea intr-o maniera obiectiva a aproape trei sute de ani din Istoria Transilvaniei. La 18 iulie 1948, statul roman a denuntat Concordatul care limitase suveranitatea si legase pe romanii uniti de Papa. Tot atunci, Biserica Greco-Catolica a fost desfiintata prin decret. Sfantul Sinod al Bisericii noastre a oferit episcopilor uniti scaune colegiale si fratesti, dar le-au refuzat (1). In ziua de 21 octombrie 1948, reprezentantii Bisericii Greco-Catolice au fost priI miti de catre Patriarhul Justinian care le-a multumit pentru ca dupa 250 de ani au pastrat legea stramoseasca: ritualul bisericesc ortodox, liturghia, posturile, calendarul, cantarea in strana si in toata traditia ortodoxa romaneasca, incat doar supunerea fata de Papa fiind lucrul care ii separa pe credinciosii ortodocsi si cei greco-catolici (2).