Reflectii Asupra Impactului Constructiei Simbolice a Socialului Si Politicului Prin Propaganda Comunista in Romania (Teorie Politica) (Report‪)‬

Contextele de producere a noilor dinamici sociale si politice stau la baza unor relatii de cauzalitate inedite, care, desi inscrise in dezbaterea curenta din sfera disciplinelor socio-umane--inca nevalidata printr-o grila de analiza sistemica--, ne invata deja forta prezentului si masura mutatiilor din societatile moderne ale Europei de Sud-Est. In acest cadru general de schimbare socio-culturala si de repozitionare a politicului, examinarea reprezentarilor asupra socialului si politicului ante 1989--annus mirabilisne apare ca fiind deosebit de elocventa pentru studiul mentalitatilor, al memoriei colective si al culturii sociale comune, care, toate, amprenteaza gandirea politica si, la rigoare, campul socio-politic actual (1). Un important numar de teme noi preocupa astazi comunitatea oamenilor de stiinta si decupleaza obiectul politic si obiectul social de sistemele de determinare clasice: identitati europene, diversitate lingvistica, globalizare si guvernanta internationala, progres stiintific si tehnologic, valori post-materialiste si societate postindustriala, uniformizare ideologica si culturala, distantarea partidelor politice in raport cu functiile lor initiale (indeobste de cea de reprezentare), delocalizarea si devolutia teritoriala a puterii, etc. S-a scris in lucrarile recente de stiinta politica despre incapacitatea identificarii "binelui comun" (2), despre "cultura unanimitatii" (3), iar in cele de istorie, despre cauzele acestor disfunctii colective care creeaza o civilizatie inapoiata si nefericita ca cea a Romaniei Europei de Sud-Est: despre "mitologie istorica" (4), "schizofrenie intelectuala in masa" (5) etc. Nu am exagera daca am incerca sa analizam sindromul inapoierii pe baza unei grile de lectura imprumutate din psihologia sociala si nici daca am investiga un asemenea "sindrom politic romanesc", cu atat mai putin daca ne-am raporta la scrierile care trateaza "distanta temporala" dintre cele doua (asazise) lumi contemporane: Occidentul si Orientul. Statul comunist nu a instituit numai o ordine de drept proprie, ci si una de natura psihologica, care sa o sustina pe prima si care sa procure regimului un plus de legitimitate. In mod evident, noua reprezentare simbolica asupra socialului si politicului, propusa si impusa atunci, a constituit, in termenii stiintelor comunicarii de azi, produsul unei constructii strategic elaborate, unei constructii propagandistice. Nu este vorba aici de un produs livrat la cerere sau spre informare mai multor destinatari, posibili consumatori, ci despre crearea nevoii si a preferintei generale pentru un produs nou, operatie care are loc exclusiv in conditiile ingradirii libertatii de a alege si ale absentei sau, mai bine spus, eliminarii alternativei. "Pentru a-i convinge pe romani de justetea politicii lor si in incercarea de a-si conferi o oarecare legitimitate, comunistii nu au ezitat ca, pe langa durele metode ale represiunii fizice, sa foloseasca metode la fel de dure de persuasiune, declansand o nemaiintalnita ofensiva propagandistica de cucerire a mintii si a sufletului populatiei tarii" (6).