Ioana

Referindu-se în mai multe rânduri la romanele O moarte care nu dovedește nimic și Ioana, Holban le-a diferențiat ca modalitate și valoare, pe primul considerându-l dinamic, iar pe cel de-al doilea static (și este de presupus că aces- tuia din urmă i se alătură și Jocurile Daniei). Construcția primului roman (este vorba de O moarte care nu dovedește nimic) ar fi tipic dinamică pentru că naște și susține curiozitatea lectorului, care citește interesat de ceea „ce se întâmplă cu eroina?“. În Ioana, în schimb, tema („intriga“) este cunoscută de la început, ceea ce urmează nu este decât varierea imaginii inițiale, „jocul amănuntului“. Nimic nu evoluează, invenția (identificată cu evoluția) este inexistentă, iar subiectul este înlocuit de pulsația fără progres în jurul unui „lucru“: „subiectul nu mai are nici o valoare, ci obiectul, lucrul pur și simplu care permite varierea temei“.

...Efectul staticului, al modelării aproape muzicale a temei nu este în Ioana o semnificație, ci, bineînțeles, o sonoritate: „Voiam să redau sunetul unei dezolări care plana pe întreaga carte ca într-o tragedie greacă. Marea, gelozia, singurătatea, o moarte posibilă formau cadrul cel mai vast posibil, cred“.


Mihai Mangiulea