Moș Anghel

Factorul decisiv pentru stabilirea naționalității unei opere literare este limba. În această privință Panait Istrati, care a scris exclusiv în limba franceză, poate fi socotit scriitor român? “Nu pretind...să fac figură de autor român” declară el însuși în prefața la Viața lui Adrian Zograffi. „Cu totul altfel aș face o carte dacă aș ști că o destinez librăriei românești.“ Spre deosebire de un Joseph Conrad însă, care scriind în limba engleză și-a uitat cu totul patria sa de origine, Polonia, Panait Istrati izbește prin specificul românesc al operelor sale. De aceea toți cei care vorbesc în străinătate de el îi amintesc originea (așa Lalou, Larnac, printre francezi, așa Adriano Tilgher, printre italieni; acesta din urmă, critic de mâna întâi, scrie în La cultura din 15 decembrie 1927 un articol elogios despre Un narratore rumeno-francese: Panait Istrati).

Tilgher a observat caracterul de cântec bătrânesc amplificat al povestirilor din primul ciclu ale lui Panait Istrati și el consideră povestirile lui Adrian Zograffi, o „epopee modernă în forma narațiunii orale populare ce are ca eroi vagabonzi setoși de aventură, hetairele frumoase și senzuale, și briganzii ardenți și generoși pe care nedreptatea celor puternici, cruzimea sorții, dorința unei vieți mai mișcate, mai pline decât viața mizeră a țăranului și a păstorului, sau, simplu, nesuportarea oricărei autorități sociale, i-a împins la munte și la pădure, de unde alternează pedepsele exemplare aplicate boierilor atotputernici cu admirabile lovituri de contrabandist și lungi nopți de cântec și amor“.

Alexandru Piru