Mihnea și Chiajna

Alexandru Odobescu a fost un scriitor, arheolog și om politic român. A fost ministru al monumentelor, și profesor de arheologie la Universitatea din București. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei) și a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său (Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l'orfèvrerie antique). A publicat studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene (Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai ales în raport cu țara, istoria și datinile românilor; Răsunete ale Pindului în Carpați). A publicat studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea (Poeții Văcărești, Mișcarea literară din Țara Românească în sec. XVIII). Este autorul unor nuvele istorice (Mihnea Vodă cel Rău, Doamna Chiajna) și volume de eseuri (Câteva ore la Snagov și Pseudokynegeticos)


Mihnea I cel Rău a fost un domnitor al Țării Românești între 1508 și 1509, fiu al lui Vlad Țepeș. S-a aflat în conflict permanent cu boierii și a fost expulzat de pe tron cu ajutorul Sultanului. S-a refugiat în Transilvania, unde a fost ucis un an mai târziu pe treptele Bisericii Parohiale din Sibiu.


Doamna Chiajna a fost soție de domnitor din Țara Românească, secolul XVI, este fiica lui Petru Rareș al Moldovei și nepoata lui Ștefan cel Mare. Se presupune ca s-ar fi născut, pe la 1525, în Polonia. Chiajna este numele slavon pentru Despina, însă numele ei de botez era Ana. În 1545 s-a măritat cu domnitorul Munteniei, Mircea Ciobanul, cunoscut în istorie pentru măcelărirea boierilor pe care îi bănuia de trădare. Din această căsătorie au avut 3 băieți și mai multe fete. După moartea lui Mircea Ciobanul în 21 septembrie 1559, se instituie ca tutore a fiului ei cel mai mare Petru cel Tânăr, în vârstă de 13 ani, pentru care a obținut tronul. Îi întărește domnia fiului prin daruri trimise la turci, de unde a cerut și doi tineri fanarioți pentru fiicele sale. Au fost propuși Stamatie Paleologu, tânăr și chipeș și bătrânul Cantacuzen. Fiica ce trebuia să se căsătorească cu bătrânul, a fugit cu tânărul boier român Radu Socol pe care îl iubea. Ca să spele rușinea aruncată pe obrazul Porții otomane, Chiajna a trimis alte noi daruri mari. În același timp ca să se răzbune pe boieri, a dat ordin să fie omorâți mai mulți dintre ei. În 1574 și-a măritat o altă fiică cu sultanul Murad. După un an însă, a căzut în dizgrația turcilor, care au exilat-o la Alep, în Siria. Aici a trebuit să-și câștige existența cu negustoria și țesutul. A murit în 1588, iar mormântul este la Galata.