A sasea extinctie

Se spune că începuturile pot fi uneori ca o ceață de nepătruns. Așa este și cazul acestei povești, care începe cu apariția unei noi specii, probabil în urmă cu două mii de ani. Specia nu are încă un nume – nimic nu are încă unul – dar are capacitatea de a numi lucruri.
Asemenea oricărei alte noi specii, starea acesteia este fragilă. Numărul membrilor săi este mic, iar teritoriul pe care îl ocupă este redus la o bucată din estul Africii. Populația sa crește treptat, dar apoi, destul de probabil, aceasta se diminuează din nou – unii ar spune că asta se întâmplă într-un mod aproape fatal – ajungând la doar câteva mii de perechi.
Membrii speciei nu sunt neapărat foarte rapizi sau puternici sau fertili. Ei sunt însă nemaipomenit de descurcăreți. Progresiv, ei încep să exploreze teritorii cu diferite climate, diferiți prădători și diferite tipuri de vânat. Nici una dintre constrângerile aduse de habitat sau de geografia locului nu pare să îi afecteze prea tare.