Amintiri și povești mai deocheate

Fiecare carte, asemenea fiecărui om, are o poveste a ei. Eadevărat însă că, în timp ce poveştile oamenilor ies mai uşor la lumină, poveştile cărţilor sunt doar arareori cunoscute. Şi Poveştile mai deocheate ale lui Neagu Djuvara au o... poveste a lor. Întro bună zi, venit la editură să discute sumarul unei viitoare cărţi despre boierimea română, autorul a lăsat şi un manuscris pe a cărui primă filă era scris (cu roşu!) pentru după moartea mea. Imposibil de trecut peste o asemenea hotărâre! Şi totuşi, cum să le întârzii cititorilor bucuria de a se reîntâlni cu un povestitor atât de plin de har cum e Neagu Djuvara! Aşa că, după nu puţine şi nici uşoare exerciţii de persuadare, Neagu Djuvara sa lăsat înduplecat şi nea îngaduit să adunăm în volum cele patru poveşti risipite întro revistă. Mai mult chiar, acum, dacă tot aveau să devină carte, poveştile sau îmbogăţit cu noi, spumoase şi irezistibil istorisite întâmplări. Ca şi Amintirile din pribegie, aceste Amintiri şi poveşti mai deocheate sunt un prilej minunat de a călători în timp, căci memoria lui Neagu Djuvara, ajutată de fermecătoarea sa limbă română, e cea mai bună călăuză şi, de astă dată, o călăuză mai pusă pe şotii şi dispusă la indiscreţii ca oricând.