O inimă de Broscuță. Volumul 2. Primii pași spre maturitate

Să citești o carte, să parcurgi pagină după pagină un volum de benzi desenate, chiar să urmărești un film, seamănă foarte mult cu aventura străbaterii unui drum. Când cartea are mai multe volume, când o mulțime de povești secundare se întretaie cu povestea principală, drumul pare pe deasupra unul plin de peripeții, pentru că ai de străbătut cale lungă, fiind înconjurat de peisaje miraculoase, ai de făcut ocoluri surprinzătoare, trebuie să-ți porți pașii peste poduri și viaducte. Este chiar situația ciclului de față, al Inimii de broscuță, despre care mă conving tot mai mult că este scris „pentru toate vârstele“, adică pentru bunici, părinți și copii deopotrivă. Volumul al II-lea, Primii pași spre maturitate introduce într-un mod cu totul impresionant elemente mitologice, ce țin de creștinismul primitiv și folcloric – unele, de păgânism – altele, în această poveste cumva „realistă“, chiar dacă scrisă în cheia fantasticului și a miraculosului.

Pentru cititor, indiferent de vârstă, lectura acestor volume sunt cu siguranță o desfătare. Pentru cititorul tânăr, foarte tânăr, pentru cel care încă nu citește, ci i se citește, este însă și un fel „carte de învățătură“, prin intermediul căreia își poate explica și ceea ce trece de primul strat al receptării sau poate lua contact cu dimensiunea etică a existenței noastre în lume.