Galateni

Controversa care a dus la scrierea Epistolei către Galateni nu s-a stins de-a lungul istoriei. Mai mult, mișcarea mesianică dintre evrei, cu discursurile ei tot mai atractiv prezentate pe canalele mass-media, a reaprins această controversă, iar influențele ei se simt tulburătorde mult în mediul evanghelic. Pare să fie vorba despre o ispititoare “chemare a sirenelor” de a ne întoarce la Legea lui Moise. Decalogul este mreaja în care sunt prinși mulți dintre noi. Dacă răspundem afirmativ la întrebarea privind valabilitatea Legii morale, este greu să mai scăpăm din plasa care ni s-a întins. În acest context, următoarea întrebare nu se va lăsa prea mult așteptată: Cum rămâne atunci cu porunca păzirii Sabatului?

Nu este și ea una din cele zece porunci? Păzirii Sabatului îi vor urma sărbătorile iudaice, regulile alimentare, ciucurii de la veșminte etc. Dacă privim atent toate aceste lucruri, observăm că o primă problemă a ambelor părți este neînțelegerea reșației dintre Vechiul și Noul Legământ sau dintre Lege și Hristos, lucru pe care apostolul Pavel îl dezbate în Galateni 3:19-25. “Legea” – afirmă apostolul, făcând referire prin acest termen la întregul Legământ, deci inclusiv la Legea morală sau la Decalog – “ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiți neprihăniți prin credință. După ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta” (3:24-25). În capitolul 5, el subliniază implicațiile neînțelegerii și nerespectării acestui adevăr: “Voi, care vreți să fiți socotiți neprihăniți prin Lege, v-ați despărțit de Hristos, ați căzut din har” (5:4).

Așadar, este evident că nu putem trăi deodată în ambele legăminte. Dar nici opțiunea întoarcerii sub jurisdicția Vechiului Legământ nu rămâne în picioare. Acesta, fiind expirat, a fost înlocuit cu Noul Legământ, ratificat prin moartea Întrupatului Fiu al lui Dumnezeu, a Domnului Isus Hristos. “Rămâneți dar tari” – ne spune Pavel – “și nu vă plecați iarăși sub jugul robiei” (Gal. 5:1).