Am întâlnit proști fericiți, sau Nobila artă a hoției

A scrie cărţi umoristice nu este un lucru prea uşor, în această lume tristă şi veselă în acelaşi timp... Şi nu numai atât. Este ceva obositor şi periculos... Este ciudat, dar adevărat... Şi este dureros atunci când umorul se confundă cu calomnia, cu invectiva sau cu batjocura mai cu seamă în zilele noastre când lumea este tot mai violentă, mai susceptibilă sau mai nervoasă...
Cu toate acestea, în orice activitate există tot felul de riscuri, mai mici sau mai mari... Mi-am asumat aşadar riscul de a scrie această carte... Să vedem ce va fi... Oricum nu sunt decât două posibilităţi: nu va fi nimic sau dimpotrivă, va fi ceva... Ce anume ? În acest moment, nu ştiu... Şi, în definitiv, puţin îmi pasă...