Mă gândesc să-i pun capăt

Un thriller psihologic surprinzător despre cea mai complicată dintre relațiile pe care le putem avea: cea cu noi înșine.

Un roman în stil gotic modern și captivant, care se instalează negreșit drept în inima genului horror. Reid construiește tensiunea așa cum Edgar Allan Poe își construiește zidurile din cărămidă de la subsol.

– Wayne Grady

Un roman savuros de bulversant, pe care nu știi unde să-l încadrezi. Este inteligent și îi face pe cititori să rămână în priză până la final.

– Vancouver Sun

Unul dintre cele mai bune romane de debut pe care le-am citit vreodată. Iain Reid a plăsmuit o carte mică în dimensiuni, dar feroce în conținut, al cărei suspans continuu crește și tot crește până la ultimele pagini, dezvăluind un final vizionar și chinuitor.

– Scott Heim

Jake. Iubita lui. Împreună, şi totuşi fiecare singur. O maşină. Un drum de ţară interminabil, labirintic, nefast. Un monolog plin de angoase şi de întrebări existenţiale. Noapte. Frig. O fermă izolată. Părinţii lui. Un Apelant misterios. Frici şi îndoieli nerostite. Tensiune crescândă. Un om de serviciu. Furtuni de zăpadă şi crize declanşate de gânduri ce nu-ți dau pace. O școală veche. Coridoare straniu de pustii, pe care parcă le cunoști dintr-o altă viaţă. Fugă. Iarăşi fugă. Alegeri imposibile. Ciclicitate. Sfârşit.

Ca o piesă de teatru aproape mută, cartea lui IAIN REID te absoarbe în vâltoarea bizareriilor şi a enigmelor ei, pentru ca apoi să te arunce afară tot neinițiat. La final ești și mai debusolat, şi mai contrariat decât la început. Rememorările naratoarei şi dialogul paralel al celor două instanțe străine care vorbesc parcă dintr-un viitor deja întâmplat alcătuiesc intriga desfășurată în mai puţin de douăzeci şi patru de ore. Douăzeci şi patru de ore fatale.