Cele trei iubiri ale Sarei

Romanul “Cele trei iubiri ale Sarei”, recomandat celor cu vârsta 16+, este un experiment post(post)modern, un text pe care l-am scris în scopul investigării luptei sine-ego prin care trec atât eu, ca scriitoare, cât și Sara Ionescu, personajul principal al cărții, scriitoare la rândul său. 

Textul se sprijină și pe estetica romanelor încadrate, în Occident, în zona "alternate history". 

“Cele trei iubiri ale Sarei” abordează, printre altele, teme rar discutate cu sinceritate: dorința și singurătatea feminină, umană și artistică. Acestea sunt explorate de către personajul principal prin scris, văzut ca exercițiu salvator. 

Sara este, mai întâi de toate, o povestitoare. Scriitoarea ei favorită este Anda Cadariu, pe care o regăsim, ca personaj, în carte: o reflexie a unei reflexii, asemeni jocului de oglinzi de pe ușile din blocul în care locuiește un alt personaj, al uneia dintre cele câteva „povestiri în povestire”, pe care Sara le revizitează: fie le scoate din revistele unde au fost publicate sau din arhiva personală, fie le spune pur și simplu cititorilor. Aparent, acestora le sunt prezentate trei povești de dragoste eșuate, dar revelarea adevăratelor iubiri ale Sarei se face doar în final. 

Compoziția romanului este un joc permanent între intertext, metatext și autoreferențialitate, un traseu labirintic al căutării unei ieșiri din izolarea care domină viața protagonistei.