Doi

„Se sărutau. Erau tineri. Sărutările se nasc atât de firesc pe buze când o fată are douăzeci de ani! Nu e iubire, ci un joc; nu caută fericirea, ci un moment de plăcere…”


Aşa începe Doi, ca un roman de Scott Fitzgerald, cu o scriitură cizelată, bine ancorat în epoca lui şi totuşi de o uimitoare modernitate. Este un roman nostalgic despre tinereţea trecătoare, fragilitatea iubirii şi vulnerabilitatea fericirii. Autoarea înfăţişează iubirea, pasiunea, tinereţea, cuplul, căsătoria, familia, infidelitatea, amărăciunea minciunii sociale prin prisma unei analize psihologice fine şi subtile.


Astfel, Irène Némirovsky surprinde din nou prin actualitate, mai ales prin felul foarte liber în care abordează plăcerea sexuală, avortul şi, mai mult, prin felul în care priveşte cuplul, ca refugiu şi închisoare. Un roman de o justeţe implacabilă, aproape brutală, care nu cruţă nicio iluzie.