Drumul spre victorie

În al treilea volum al seriei, Wes Hunter – transferat recent la aceeași universitate cu fratele său mai mare, Roman – își urmează visul de a ajunge un jucător profesionist de baschet, ignorând dorința tatălui său de a-și continua studiile la Yale.

Datorită ambiției sale și abilităților de mânuire a mingiei, acesta primește un loc în echipa de baschet a universității, făcându-l mândru pe fratele său, care îi urmărește îndeaproape toate mișcările.

La scurt timp după transfer, Wes pune ochii pe Stacie Castellano, jumătate italiancă, o tocilară înconjurată de mistere, secrete murdare și extrem de simpatică. Deși deține un IQ mult mai mare decât cel mediu, aceasta rămâne blocată într-o relație toxică, doar de dragul beneficiilor și a obișnuinței. Totodată, ascunde de restul celor din campus adevărata ei vârstă, cât și inteligența, încercând astfel să nu iasă prea mult în evidență. Deși are doar șaptesprezece ani, aceasta a beneficiat de avantajul oferit de mintea ei sclipitoare și a propulsat direct în primul an de studenție.

Atât Wes, cât și Stacie, sunt două persoane ușor defecte, dar care ajung să funcționeze normal când sunt împreună. El practică pe ascuns o meserie veche, pentru a se întreține, iar ea practică șantajul și negocierea secretelor celor din jur, pentru a ieși în avantaj din orice situație.

La început, aceasta îl respinge, de teama de a nu cădea pradă unei farse puse la cale de un băiat popular, ca Wes, însă insistența de care dă el dovadă o face pe Stacie să își schimbe treptat atitudinea, ajungând astfel să se implice în această relație și să treacă peste toate obstacolele, pentru fericire și iubire, după ce riscă să joace în fața părinților lui rolul de iubită, contra unei sume de bani.

„Meciurile dragostei nu este despre cum joci în sport. Este despre cum joci în dragoste. Și întotdeauna ieși victorios!”