Iubirea la Sfantul Augustin

Ediție și eseu interpretativ de Joanna Vecchiarelli Scott și Judith Chelius Stark

Traducere de Georgeta- Anca Ionescu

 

Iubirea la Sfântul Augustin este teza de doctorat scrisă de Hannah Arendt în 1929 sub îndrumarea lui Karl Jaspers. Folosindu-se de o hermeneutică cu influență heideggeriană, ea își propune să evidențieze și să lămurească ideile despre iubire sădite în adâncul operei lui Augustin. Astfel, autoarea discută trei teme majore: iubirea înțeleasă ca dorință, iubirea aproapelui și iubirea din relația dintre om și creator, scoțând astfel la iveală toată bogăția și complexitatea teologiei și filozofiei lui Augustin, un gânditor aflat în echilibru între două lumi, cea greacă și cea creștină. Dragostea, dorința, singurătatea, fericirea, bucuria, caritatea, lăcomia, credința, viața, moartea, frica, iubirea de aproapele și iubirea de Dumnezeu sunt doar câteva dintre conceptele discutate în lumina gândirii augustiniene și în vederea explicării scopului ultim al ființei umane: fericirea.

 

„O revelație ce ne obligă să reconsiderăm interpretarea tradițională a operei lui Arendt.“ — Kirkus Reviews

 

„Cartea este o reușită admirabilă, indiferent dacă suntem interesați de gândirea lui Arendt, de teologia lui Augustin sau de fenomenul modernității.“ — Journal of Religion

 

„Teza lui Arendt este un text fascinant și important. Recomand această carte celor interesați de istoria intelectuală în general și de gândirea lui Arendt în particular.“ — JEFFREY C. ISAAC

 

„Răul de care frica ne face să ne ferim e orice ne amenință fericirea, fericire care constă în a poseda binele. Câtă vreme dorim lucruri lumești, ne aflăm permanent sub această amenințare, iar frica de a pierde corespunde întotdeauna dorinței de a avea. Bunurile lumești apar și pier independent de om, care e înlăn?uit de ele prin dorința sa. Permanent legați, prin dorință și frică, de un viitor plin de incertitudini, văduvim fiece clipă din prezent de liniștea sa, de semnificația sa intrinsecă, de care nu suntem în stare să ne bucurăm. Și astfel viitorul năruie prezentul.“ — HANNAH ARENDT