Miorița blues

13 povestiri scrise între 1995 și 2010.


Vară. Soare. Mare. Bere rece. Fete multe și frumoase.

Elvis se răsucește cu fața la soare, își pune mâinile sub cap și, în timp ce închide ochii, scoate un mic suspin. E mulțumit. Fericit, chiar.

(O zi memorabilă din viața lui Elvis Pardailan Ciolan)


Primul e mic, îndesat, jerpelit, nebărbierit și e dotat cu o față de câine bătut și hămesit. Poartă o șapcă în carouri, ponosită și caraghioasă. Al doilea e un tip imberb, deșirat, tuns chilug, îmbrăcat în niște blugi jegoși și într-un maiou cu inscripția "We love you, Mr. President" pe piept. Al treilea, care pare șeful celor doi, e singurul la costum. Un costum negru, de cioclu, la două rânduri. Harnașamentul lui mai cuprinde o cămașă gălbuie, care acoperă cu timiditate un piept scofâlcit, o cravată țanțoșă, împodobită cu trandafiri mari și roșii, plus o imensă stație de emisie-recepție la brâu.

Bondocul se numește Ciordel, lunganul Mărdel, iar cioclul e Fane Babanu însuși.

(Doar o iluzie)


Vasile stă afară în ploaie și râde.

Apa se prăbușește peste el în niște tăvălugi enormi. Atunci când lovesc țărâna, talazurile răbufnesc în aburi ce trimit spre tării izuri de iarbă udă și baligă de vacă. De undeva, din depărtări confuze, se aud fornăiturile speriate ale unor cai.

E vară și Vasile e de două zile văduv.

(Miorița blues)