Nerăbdarea inimii

1913. Într-un orăşel austriac de garnizoană, ofiţerul de cavalerie Anton Hofmiller e invitat la castelul bogatului proprietar Kekesfalva. Când petrecerea e în toi, tânărul o invită la dans pe fiica gazdei, fără să ştie că e paralizată – iar apoi, vrând să-şi repare stângăcia, face greşeli după greşeli, pe care le pune pe seama a ceea ce Stefan Zweig numeşte „nerăbdarea inimii”. E singurul roman pe care Zweig l-a scris până la capăt, iar personajele sale sunt martori năuci ai propriei catastrofe, simboluri ale unei civilizaţii în plin dezastru, dar care nu găseşte puterea să se împotrivească ritmului ameţitor al unui ultim vals. Strălucitor şi rafinat, scrisul lui Zweig e ceea ce rămâne din lumea înghiţită de nebunia secolului XX. O sfâşietoare poveste de dragoste, în care vedem cum soarta îi face orbi pe-aceia pe care vrea să-i piardă.