TRISTânTZARA Apei Dâmboviţei

”Nu prea departe de sarcasm și răzvrătire, poezia lui Dorel Raape este în fapt, o însumare a stărilor pe care le trecem într-o viață hărăzită a fi de multe ori prea scurtă, ori ceva mai lungă, ori plină, ori goală de conținut. Poezia lui este o pledoarie pentru frumusețea vieții trecute, dar și pentru cea viitoare, din care nu lipsește Dumnezeu, dar nici Dracul...
Poezia lui Dorel Raape e desprinsă parcă din veacuri, dar e și modernă, chiar suprarealistă pe alocuri. ...
Poezia lui Dorel Raape e și muzică, e și întrebare care caută imediat un răspuns, e de nori întunecată și de diavol amenințată, dar numai pe moment, sau poate cine știe, căci dracul e peste tot și-n toate, iar noi, de multe ori, nu ne răzvrătim împotriva lui. Îi acceptăm atacurile și neroziile, însă poetul ne trage ușor sau uneori brutal de mânecă, revenind prin sublime versuri la fundamentele creștine și spirituale ale omenirii: iubire, credință, nădejde, căutarea sensului vieții, dorința de iluminare și cunoaștere a lumii…
Poezia lui Dorel Raape e o poezie profundă, în care se amestecă uitarea cu rememorarea unor momente din viață, din care nu lipsesc cele care evocă dragostea, teama, spațiul și timpul, nemulțumirile care îi ,,bântuie sufletul și îi ,,înspăimântă visele”, greșelile și încercările de a le corecta măcar acum, prin gândurile așternute pe hârtie sub forma versurilor.” (Romulus-Dan Busnea)
”Autorul apare în postura unui răzvrătit, excedat de afrontul deconcertant al unei lumi măcinate de grave disfuncții morale, pe care încearcă s-o înfrunte cu aplombul mucalit al înțeleptului, având la îndemână soluția pur românescă de a face haz de necaz. Titlul pornește de la pseudonimul unuia dintre cofondatorii dadaismului, mișcare artistică avangardistă, inițiată la Zürich, în 1915,de grupul unor tineri intelectuali, care au ales să se împotrivească terorii și anarhiei generate de declanșarea Primului Război Mondial, prin radicalizarea atitudinii estetice. Înțelegem că poetul intenționează să reitereze o stare de spirit,în contextul societății actuale, identificându-se cu atitudinea de frondă a înaintașilor săi. Așadar, asistăm la derularea unui act poetic inedit, în total acord cu opțiunile unui artist neîndatorat tendințelor și formulelor lirice la modă, căci DOREL RAAPE este artizanul propriului univers liric, perceput ca o revanșă la asaltul realității dâmbovițene. Imaginarul său poetic, aflat sub semnul lucidității unei conștiințe receptive la problematica deosebit de complexă a contemporaneității, reprezintă o viziune originală asupra contingentului existențial, filtrat în registrul unui tragism luminos, care atenuează asperitățile tonului vehement .” (Virginia Chiriac)