Jurnalistul Roman: Deziderate Si Interpretari (Studii Media) (Report‪)‬

Ne-am propus sa facem o cercetare calitativa in campul deschis al presei asupra felului in care jurnalistul roman se reprezinta si se intelege pe sine. Dintre ideile generale desprinse se detaseaza in primul rand refuzul atat al unei reglementari cat si a unei autoreglementari. Sub pretextul/teama pierderii libertatii de expresie jurnalistii cultiva si intretin un camp etic deschis, permisiv, atat in ceea ce priveste profesionalizarea si statutul jurnalistului cat si calitatea obiectului acestei meserii, adica informatia, cum am aratat in alte randuri. Jose-Manuel Nobre-Correia (1) isi incepe transant studiul spunand ca jurnalismul este "art d'informer les autres". Prin urmare, functia fundamentala a presei este informarea. Nuanta "artistica" pe care cercetatorul o introduce plaseaza traficul informational in campul imprevizibil al negocierii. Informatia/informarea a devenit vehicul si marca pentru o intreaga etapa a civilizatiei globale (ne referim la perioada de dupa al Doilea Razboi Mondial). In anii '80, rolul social al jurnalistilor si impactul civilizator al informatiei a culminat in ceea ce studiile numesc "the myth of the CNN effect". Dupa cum observau si Paul Moorcraft si Philip M. Taylor (2), mult timp presa internationala, mai ales presa euro-atlantica a trecut de la era dominata de "the myth of the CNN effect" la era "the era of the citizen journalist".