Arta Brancoveneasca. Barocul Romanesc

Deși legată de numele domnitorului muntean martirizat de turci la începutul veacului al XVIII-lea, arta brâncovenească este strădania unui lung șir de ctitori și de meșteri, de conjuncturi economice, politice și culturale și, nu în cele din urmă, este produsul unei familii, a boierilor Cantacuzini, din care și domnitorul Constantin Brâncoveanu – fiul Stancăi Cantacuzino și al postelnicului Papa din Brâncoveni – se trăgea.


Peste toate acestea se așează intuiția unui domnitor care a știut să facă din cultură un instrument demn să-i susțină scopurile politice și să impună în arta românească o ultimă sinteză artistică în care se întâlnesc amintirea artei imperiale bizantine, decorativismul artei orientale și retorica barocă. Arta brâncovenească își definește trăsăturile în a doua parte a secolului al XVII-lea și este în întreg secolul al XVIII-lea, și sub domniile fanariote, echivalentul artei ortodoxe românești, în Valahia și în Transilvania. Această epocă culturală și artistică încearcă textul de față să o contureze, sintetizând o bibliografie bogată asupra subiectului și urmărind câteva cercetări esențiale ale istoriografiei noastre.