Deșertăciunea gândurilor

Te-ai gândit vreodată ce rol joacă gândirea ta în viaţa de credinţă? Iată ce scria puritanul Thomas Goodwin (1600-1689) despre gânduri si rolul lor în formarea dorinţelor păcătoase:

„Gândurile noastre sunt cele ce pun în mişcare tot răul care se găseşte în noi. Pentru că ele fac prima mutare, aducând împreună inima şi obiectul ei, ele sunt ca nişte proxeneţi pentru poftele noastre, jucând obiectul poftelor înaintea ochilor noştri până când inima se angajează în curvie cu ele. Astfel, jucându-se cu necurăţia şi cu alte pofte, gândurile aduc şi păstrează înaintea noastră imaginile acelor dumnezei pe care ele îi plăsmuiesc, pentru ca apoi inima să se plece înaintea lor în idolatrie…”

„…gândurile [omului] se dovedesc adesea a fi cei mai răi chinuitori şi înrobitori de pe pământ pentru cei care le au. Ele tulbură somnul, dădaca naturii – ele se hrănesc din inima care le dă de mâncare şi împovărează sufletele. Omul firesc nu poate să le dea la o parte aşa cum îşi poate da jos haina de pe el. Când moare, aceste gânduri merg după el în Iad şi îl chinuie acolo chiar mai rău. Gândurile tale vor fi cei mai mari călăi în Iad, la fel ca viermele care nu moare…”