Exod

Nepal. Sfârșitul secolului XX. O femeie creștină îngenunchează lângă patul vecinei ei şi‑i cere lui Dumnezeu vindecarea celei care de săptămâni zăcea bolnavă. Însă spre durerea tuturor femeia moare.

Cu cuțitul în mână, soțul moartei o târăște pe femeia credincioasă pe ulițele satului şi o amenință cu moartea, convins fiind că rugăciunile pe care femeia credincioasă le adresase Dumnezeului ei l‑au mâniat pe dumnezeul lui, iar acesta i‑a omorât soția. „Te voi lăsa să trăiești ― urla el pe ulițele satului ― numai dacă Dumnezeul tău o va învia pe soția mea!”

Tremurând și așteptându-și sfârșitul, femeia credincioasă a făcut singurul lucru pe care‑l putea face: cu vocea stinsă, a adresat o rugăciune Tatălui ei ceresc. Moarta s‑a ridicat în capul oaselor
Despre o astfel de confruntare între Yahweh și dumnezeii Egiptului citim pe paginile cărții Exod. Iar atunci când evenimentul exodului s-a derulat și poporul a trecut prin mare ca pe uscat, preotul Madianului a exclamat: „Cunosc acum că Domnul este mai mare decât toți dumnezeii; căci în lucrul în care s-au purtat cu trufie, El a fost mai presus de ei” (Ex. 18:11).

Dar Yahweh, Domnul Dumnezeul cerului şi al pământului este același ieri, azi și în veci! De aceea, învățând să-L cunoaștem de pe paginile Scripturii, Îl vom descoperi lucrând și astăzi în istorie cu aceeași putere.