Ezechiel

Ezechiel este unul dintre cei patru mari profeți ai Vechiului Testament. Deportat în Babilon în anul 597 î.Hr., Duhul Domnului îl întâlnește lângă râul Chebar și-i încredințează una din cele mai grele misiuni: aceea de a etala dreptatea și îndurarea lui Dumnezeu în mijlocul unui popor cu inima împietrită. Fiind chemat, pe de o parte, să demaște nelegiuirea și să anunțe pedeapsa, Dumnezeu îi face fruntea de cremene, și-i umple inima de o mânie sfântă. Însă, pentru a-l împiedica să tune și să fulgere împotriva celor cu inimile împietrite și cu duhul răzvrătit, Domnul îi leagă lui Ezechiel limba de cerul gurii și-l obligă astfel să pună în scenă o serie de acte profetice ciudate. Limba îi este dezlegată doar pentru a comunica mesajul lui Dumnezeu. Pe de altă parte însă, în a doua parte a cărții, Dumnezeu își dezvăluie și îndurarea și planurile Lui de viitor și își cheamă poporul la pocăință: „Spune-le: «Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui și să trăiască. Întoarceți-vă, întoarceți-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreți să muriți voi, casa lui Israel?»” (Ezec. 33:11). Doar pocăința urma să-i facă să se bucure de binecuvântările restaurării naționale, ale Noului Legământ și de prezența Împăratului davidic promis de Dumnezeu și așteptat de întregul Israel.