Limba de hârtie

„Fugea limba de sub picioare și alunecam în adâncurile limbii

ce se dezintegra. Constatarea «greșit» zdruncinase limba și de-la-sine-înțelesul singurei limbi pe care o vorbisem dintotdeauna se retrăgea. Și mă opream, după un bâlbâit baroc, în mijlocul unei propoziții ca să întreb dacă există în limba română un cuvânt sau altul, cuvinte banale, comune. Apoi renășteam, fiară cu zeci de antene, gheare și colți, pentru a detecta greșeala celorlalți, iar «greșit!» devenea o sentință dată celui ce greșește, căci o greșeală nu era doar o greșeală «de limbă» – omul care a rostit sau a scris greșit este el însuși o eroare, e o fisură

în ființa lui… Cum am ajuns victimă și torționar în colivia limbii?

De ce a fost posibilă această vânătoare reciprocă în limba care

ar trebui să fie instantaneu și necondiționat prezentă, numită

și limba maternă? Și ce se întâmplă atunci când, de prea multe

corectări, de-la-sine-înțelesul acestei limbi este zdruncinat?

Cartea încearcă să răspundă la aceste întrebări

povestind istoria unui tragicomic

l’amour de la langue.”

Tamara CĂRĂUȘ