Orbecăitorul

Premiul pentru Debut (1979)


Autor distins cu Crucea de merit în grad de cavaler a Republicii Ungare (2015)

Cât de lungă poate fi o noapte și câtă viață încape în ea? Dar dacă această noapte ar fi ultima? Cu o acțiune ancorată pe fundalul schimbărilor politice și sociale din Transilvania jumătății de secol XX, Orbecăitorul este un roman deopotrivă tulburător și luminos, care îmbină aprubtul unui destin omenesc și cruzimile istoriei recente cu o frescă în tușe tandre a vieții cotidiene și a relațiilor dintre oameni.

O adevărată secţiune longitudinală în istoria tragică a unui burg şi a biografiilor generice care s-au aflat la răscrucea exceselor ideologice.

– Kocsis Francisko


Stilul lui Káli este direct, curgător, de povestitor, vocile naratorului şi ale protagoniştilor alternează într-un ritm adecvat, iar [...] tema – aproape ţâşnind din mâinile lui Káli – este descrisă universal, tratată etern uman.

Kormos Albert, adică Berți, vine pe această lume la fel ca oricare dintre noi: fără voia lui. Și tot fără voia lui este azvârlit în vârtejul nestăvilit al vieții, o viață ca o veșnică piesă de teatru, dar mereu cu alți actori. Bucurie și durere, lumină și întuneric, pace și război, existența unui om le cuprinde pe toate, însă aceasta ajunge să fie (în)frântă tocmai din cauza acestei condiții de muritor.


Berți o cunoaște pe Magdus, împreună au doi copii, meseria lui de croitor le asigură un trai cât de cât bun pe fundalul unui context politic incert și volatil (Al Doilea Război Mondial, instalarea comunismului, naționalizarea, reforma monetară și Securitatea). Doar că suferința este inerentă vieții, la fel și incertitudinea, și fiecare alegere este o schimbare de macaz pe calea destinului. Iar destinul lui Berți, precum și al oamenilor din jur, este modelat încontinuu de schimbările din interiorul și din exteriorul său.


Ajuns la cincizeci și unu de ani, Berți suferă de insomnie cronică, iar întrebările la adresa sensului vieții îl chinuie constant. În ciuda sprijinului familiei și al prietenilor, în ciuda cunoștințelor și experienței dobândite, resimte prea dureros trecerea timpului și nu mai reușește să spere la nimic frumos pentru viitor.

– Zsidó Ferenc


Autorul intră în pielea protagonistului său [...], universul lui Kormos Albert se transferă în propoziţiile sale, în tentativa de a i-l reda propriului protagonist.

– Tardos Enikő