Isihastul

Uneori, singura cale de a scăpa de tine însuți e să urci mai sus decât frica ta.

Vlad are tot ce și-ar putea dori cineva: o carieră pe scenă, o femeie care-l iubește, o viață construită cu grijă. Are și un secret pe care-l ține îngropat sub alcool, sub replici învățate pe de rost, sub tăcerea unui apartament gol.

Într-o noapte de ploaie, frica lui ucide un om. Nu cu mâna lui — dar destul cât să nu mai poată dormi niciodată la fel.

Fuge. Spre munte, spre un schit izolat unde crede că poate dispărea. Dar tăcerea pe care o căuta ca eliberare se dovedește mai grea decât lumea pe care a lăsat-o în urmă — și singura cale înainte e cea pe care încearcă s-o evite de-o viață: să înfrunte ce a făcut.

Isihastul e un roman despre vină, credință și prețul real al iertării — nu cea care se termină la ieșirea din tribunal, ci cea care se cere, în genunchi, în fiecare zi, fără garanția că va veni vreodată.

Cât ești dispus să urci, ca să te ierți pe tine însuți?