La "Grandiflora‪"‬

Gib I. Mihăescu debutează editorial cu volumul de nuvele La „Grandiflora“, inspirat de atmosfera orășelului Drăgăşani, volum publicat la Editura Scrisul Românesc (1928) şi comentat favorabil de Pompiliu Constantinescu, Cezar Petrescu, Al. Dima, Octav Botez, în timp ce Camil Petrescu şi Eugen Lovinescu au unele rezerve.
Pompiliu Constantinescu, cel mai important cronicar literar din epocă, consideră că în La „Grandiflora“ cele două mari teme – „lumea profundă a ființei“ şi „chinuitoarele melodii subconștiente“ – sunt bine conturate.
Al. Dima așează La „Grandiflora“ lângă O făclie de Paște a lui Caragiale, deosebindu-se, însă, prin cerebralitate.
Philippide în articolul „Scriitorul şi opera“, publicat în „Adevărul literar şi artistic“ din 27 octombrie 1935 clasează pe Gib Mihăescu printre marii nuveliști ai scrisului românesc de după război. „Se poate chiar spune fără șovăire că multe dintre nuvele lui sunt capodopere ale acestui gen dificil şi care cere atâta cumpănire, atâta proporție şi alegere.“