Homo Faber

Max Frisch este un observator neutru al unor fapte care abundă în emoție, dar pe care alege să le trateze rațional, așa c*m ar întocmi un raport. Ridică astfel o întrebare la care nu își propune să dea un răspuns, ci mai degrabă îi oferă cititorului toate informațiile cu care să își poată formula singur răspunsul – este viața doar rațiune, logică și ordine sau pot emoțiile, coincidențele și chiar destinul să ne ghideze drumul zi de zi?

Homo faber nu pune în lumină antiteze precum rațiune versus credință sau emoție versus logică, ci mai degrabă observă viața, de la o distanță suficient de mare, încât să nu spună mai mult decât trebuie spus și să nu descopere mai mult decât trebuie descoperit.