O lucrare exagetica a lucrarii „Despre Zei si lume” a lui Sallustius

ACEASTĂ CARTE, rezultatul a zece ani de experiență practică și cercetare, este o lucrare de isagogie și exageză, un ghid ce evidențiază doctrina și teologia păgână de secol IV. Este scrisă cu gândul la elevul și omul curios să înțeleagă teologia păgână și să ajungă la iluminarea sufletului.
Păgânismul, așa cum e descris de Sallustius nu e ceva nou. Nu e o reinventare a roții, ci e un set de norme de viață vechi de atunci când omul s-a întâlnit cu Zeii și implicit cu Făuritorii lui.
În cartea de față există o serie de informații cu caracter informativ, dar și de unde puteți desprinde învățături de folos pentru viață și spirit. Informațiile acestea sunt concentrate pe înțelegerea scopului pentru care autorul a scris asta. Scopul lucrării este menținerea vie a flăcării păgâne și crearea unei opere apologetice destinată apărării păgânilor în fața celor ce doreau distrugerea acestei credințe și care neobosit au dus o luptă anti-păgână care nu a adus „pacea și iubirea”, ci dezbinarea, foametea, durerea și ura între oameni.
Prin această lucrare familizarizăm limbajul de secol IV, într-unul de secol XXI, astfel încât dragă cititor să poți înțelege pe deplin învățăturile cuprinse între pagine acestei cărți.
În primii mei ani ca și păgân, după dedicarea mea din 2011 și depunerea jurământului de credință, necesar preoțimii din 2016 am reușit să înțeleg importanța transpunerii învățăturilor într-un format mai accesibil pentru că noi învățăm continuu și ceea ce azi sună potrivit peste un secol poate fii de neînțeles.
Introducere

Lucrarea „Despre Zei și lume” a fost scrisă de Gaius Sallustius Crispus în jurul anilor 361-363 în timpul împaratului Iulian Apostatul, ultimul împărat roman păgân și nepotul lui Constantin cel Mare. Sallustius era bun amic cu împăratul Iulian, fapt pentru care în timpul domniei sale a fost considerat unul din apropiații imperiului.
Sallust era un păgân de orientare elenistă și adept al filozofiei neoplatoniciene, reușind să îi influențeze credințele până și împăratului.Acesta în 361 e numit prefect în regiunea Galiei.
Lucrarea sa apare ca urmare a încercărilor repetate din partea creștinilor de la aceea vreme de a menține după Edictul din 313 dat de Constantin a religiei creștine în imperiu, deși era declarată religio illicita. Creștinii aduceau în mod repetat acuzații păgânilor pentru credința lor. Printre acuzațiile acestora amintim: imoralitatea Zeilor, ateism, promovarea adulterului prin cultul Zeului Mithra, lipsa de umanitate a Zeilor, idolatria, promovarea de sacrificii animale etc. Lucrarea sa este o apologie, reușind prin simplitatea limbajului și logica argumentelor să demonteze punct cu punct acuzațiile aduse de adepții cultelor creștine din Imperiu.