Câmpul Lui Marte

"Când era privită în ochi, pasărea rară trebuia să-i transmită telepatic stăpânului că este frumos, tânăr, și puternic. Toate aceste adjective trebuie să fie încadrate dincolo de orice "imperativ categoric", deoarece stăpânitorul lor era unic. Dar, în această dimineață -de ce o fi fost alt fel de dimineață?-, Stăpânitorul Oglinzii vorbitoare, pentru că, da, oglinda vorbea ca în poveste, nu a mai auzit nimic, nici măcar scrâșnitul dinților lui, pe care îi scrâșnea în fiecare dimineață, parcă în încercarea de a demonstra unui Stăpânitor și mai mare -asta ca precauție, pentru că nu credea în existența unui astfel de Stăpânitor-, că nu se temea de nimeni. Nu a certat-o, ci doar s-a privit în luciul neliniștii ei. "