Coordonate Ale Disputei Dintre Postmodernitate Si Modernitate: IV. J-Fr. Lyotard Despre Criza Functionalitatii Legitimatorii a Macronaratiunilor Speculative Emancipator-Universaliste Si Impactul Acesteia Asupra Discursurilor Politice de Factura Postmoderna (Teorie Politica) (Report‪)‬

Autor relativ prolific, J.-Fr. Lyotard devine foarte cunoscut in urma publicarii, in 1979, a unei lucrari de mica intindere, dar deosebit de penetranta prin acuratetea tezelor enuntate si prin consistenta sustinerii argumentative a acestora: Conditia postmoderna. Subtitlul, destul de atipic (Raport asupra cunoasterii), sugereaza simultan ideea de micronaratiune focalizata punctual si redactarea, la solicitare administrativa, a respectivului text diagnostic cu implicatii operationale initial limitate la nivelul organizarii invatamantului. Ceea ce Lyotard a realizat, insa, prin acest "Raport", a avut un impact mai puternic decat al tuturor lucrarilor insumate ale avangardismului postmodernist. Lucrarea in cauza, datorita caracterului sau sobru, sistematic riguros argumentativ --am spune, o lucrare in stil modern--a trecut dincolo de aria obiectivului ei pragmatic limitat (care a fost utilizat, de fapt, ca un pretext pentru un demers teoretic de anvergura), penetrand zonele culturalului, filosofiei si epistemologiei. In plus, ea a fost receptata imediat drept un corpus ideatic de mare acuratete discursiva care impune, in raport cu el, referentialitate obligatorie, indiferent de natura proiectiilor si a sensurilor desfasurate asupra modernitatii si postmodernitatii. De trei decenii se vehiculeaza in mediile cultural-filosofice, extinse cu mult in afara Frantei, numele lui Lyotard, iar acestui nume ii este imediat asociata sintagma "criza metanaratiunii" sau, o alta mai adecvata discursului lyotardian, "criza legitimarii prin discursuri metanarative" (respectiv, "macronarative").