Ursula, o mama judecata de copii

''Ursula o mamă judecată de copii''  este un roman care  va atinge fiecare fibră  interioară a sufletului oricărui cititor făcând referire la greutățile vieții, renunțări și sacrificii pe care le face o mamă pentru copiii săi  călcându-și pe propriul prestigiu, pe convingeri și pe onoare  pentru a le asigura acestora un trai mai bun. 

Cartea ridică foarte multe întrebări retorice cu privire la morală și la dreptul copiilor de a-și judeca mama.Este posibil  oare  ca atunci  când o mamă singură, părăsită și fără niciun ajutor își calcă pe demnitate pentru  a face bani pentru puii ei, aceștia  să  o judece și să pună la îndoială buna sa credință? Oare însăși telul demn și sacrificiul enorm în sine nu scuză mijloacele folosite pentru atingerea scopului final? Avem oare dreptul să ne judecăm părinții? Când și în ce context sau în ce condiții putem sau nu sa ii judecam? 

Cartea ''Ursula o mamă judecată de copii''  intră în inima cititorului  direct de la primele pagini, captându-i atenția dar și punându-l în fața realității crude fără menajamente și fără să o judece pe Ursula personajul feminin principal  în niciun fel dar ridicând mingea la fileul cititorului  prin  acuratețea detaliilor și prin franchețea relatărilor în cele mai mici detalii, lăsându-i acestuia posibilitatea să judece să analizeze și să hotărască dacă e deacord sau nu cu parcursul evenimentelor. 

Legătura cu divinitatea este unul dintre punctele pe care scriitoarea Mara Popescu-Vasilca le pune pe tapet în fiecare carte a sa, neuitând să specifice legătura sa și credința sa in Dumnezeu. Însăși  eroina principală, Ursula  se simte judecată de propria sa conștiință  și consideră că nu e demnă să se prezinte în casa Domnului. Auto-flagelarea de natură psihică, auto-analiza, dialogul interior precum și  măiestria împletirii povestirii  fac din scriitoarea Mara Popescu-Vasilca  o scriitoare de marcă care se încadrează cu succes în curentul de natura psihologică și  filozofică al secolului nostru.

Construcția personajelor este amplă  și detaliată atât din punct de vedere psihologic cât și  vizual  asigurându-i cititorului  șansa să-și imagineze și cum arată  și c*m gândesc personajele construite de aceasta. De la amintiri și traume trăite în trecut și până la cele mai intense și  pasionale  scene de dragoste, scriitoarea Mara Popescu-Vasilca  nu face economie de cuvinte sau de descrieri, păstrând însă frumusețea cuvintelor  și nefolosind vulgaritatea ca și figură  de stil. Acest lucru o departajează în mod evident de oricare scriitor  sau romancier care descrie scene fierbinți de amor. Stilul său inconfundabil  trezește  broboade de trăire în inima cititorului folosind moderat cuvântul ca și instrument imaginativ și senzorial  până la atingerea perfecțiunii narative.