Poeme si Poezii volumul 2

După cum aţi văzut din CUPRINS, întreaga carte intitulată „POEME ŞI POEZII”, conţine până la data apariţiei, prezentei ediţii, un total de 508 poeme şi poezii scrise şi încadrate pe un suport de hârtie în format A4 şi un total de 1096 pagini.

   Din motive economice, atât pentru autor, editor cât şi pentru cititor, s-a ajuns la concluzia ca această carte, conţinând iniţial 10 capitole sau volume de poezie, fiecare cu o altă tematică, să fie divizată în patru părţi, relativ echilibrate.

   Astfel „Partea a II-a” va conţine conform CUPRINS-ului:

Capitolul.3, intitulat „Poezie Filozofică,Religioasă, Spirituală, Simbolistă”, conţinând 72 de poezii şi achivalentul a 174 pagini A4;

Capitolul.4, intitulat „Poezie de Iubire, Sentimente, Morală, Fami-lie”, conţinând 89 de poezii şi echivalentul a 173 pagini în format A4. 

   Deci în total cititorul va putea savura lectura unei poezii de calitate, conţinută în 161 de poezii şi achivalentul a 347 pagini, în format A4.

    Desigur în „Capitolul.3”, poetul a reuşit să prezinte o poezie de înaltă clasă, poe-zia de tip filozofic şi spiritual fiind cea mai plăcută carmei sale şi astfel talentul său rezonând cu valoarea intrinsecă umană a sa, putem spune că în această direcţie el s-a apropiat de desăvârşirea poetică. Poemele de valoare pe lângă exprimarea puternică a imaginaţiei sale şi a tematicii abordate, abundă în exprimări tehnice care le fac inegalabile şi foarte originale, chiar dacă uneori el atacă şi alte teme  comune poate şi altor poeţi universali, folosind uneori chiar citate directe sau prelucrate din opera acestora, între ghilimele virtuale, induse printre rânduri, ceea ce elimină din capul locului ideea de copiere sau furt intelectual.

     În acelaşi timp, se induce ideea intrării în universal sau în conştiinţa unor cate-gorii de cititori, cum ar fii cei români, la care influenţa unor mari poeţi cum ar fi Eminescu, lui i se pare normală şi binevenită pentru a prelua şi el acele câteva versuri, devenite tabu sau citate de genul maximelor ale literaturii române sau uni- versale. Acest lucru îl face prin utilizarea frecventă a unor zicale sau dictonuri din înţelepciunea popoarelor, pe care de cele mai multe ori le prezintă prelucrat, păstrând sensul acestora sau cuplându-le între ele pentru obţinerea rimei şi ritmării.

     Dintre temele acestui capitol amintim în special :

Temele filozofice universale, ce apar  în poezii ca „Efemeride, Corida, Zorele, Moarte şi reîncarnare, Sfinxul, Mai am o unică-ntrebare !, Luceafărul şi Luciferiţa, Destinul, Haos, Pasărea Phoenix, Între multe milioane, Universul, Ce este omul, Evoluţie, Evuluţie şi creaţie, Progresul, Gândirea şi creierul artificial, 

Misterul” şi altele;  

    În antiteză cu poetul filozof Mihail Eminescu, cel care ascris nemuritorul poem „Luceafărul” şi despre care se spune că este „luceafărul poeziei româneşti”, acum după 164 de ani de la moartea acestuia se va spune despre Ştefan Marinescu-Răteşti, că a apărut, la un alt pol sau pisc literar, un nou „luceafăr, sfinx sau pasăre Pheonix a poeziei româneşti”, cel puţin egal în altitudine valorică cu primul lucea-făr.

Tematicile religioase sau mai bine zis filozofico-religioase legate de filozofia idealistă a credinţei umane, abundă şi ele, putem spune, în egală măsură cu tematicile de filozofie pură, prezentate mai sus.

Poeme şi poezii ca „Moarte şi reâncarnare, Poemul omului, Cimitirul, Icoana, Planeta morţilor, Înger şi demon, Destinul, Religie, filozofie, vis a vis de nebunie, Rugăciune de anul nou, Speranţa şi destinul, Filozofia sărbătorii Paştelui, Rugăciune pentru somn, Ghicitoare universală, Din nou Crăciun, Ce este omul ?, „Cristos a înviat !”, Învierea, Fiul cel rău, Vârstele omului, Copii suntem în viaţă !, Cine l-a ucis pe Dumnezeu ?, Maria, Dumnezeu şi mărul cunoaşterii, Rugăciune de primăvară, Legenda Cabalei, Porţile sufletului, Religia tuturor, Omul şi grădina Raiului” şi altele, sunt o incununare plină de succes a poetului în a îmbina idealismul biblic cu filozoficul universal.

   Biblia a fost întotdeauna o sursă de inspiraţie a artelor, culturii, fără să mai vorbim în mod expres de literatură şi poezie. Acelaşi lucru s-a petrecut şi cu opera scrisă şi poezia poetului autor.                                                                                                         

-  În sfârşit există şi câteva poeme şi poezii care au o formă aparte legată de spiritualitaea românească a poetului aşa cum se poate obvserva din lecturarea poemului „Spiritualitate Românească” şi a unor poezii cumn ar fi „Crezul meu !”, Adevărul, Naştere din zbor, Zbor salvat, Dragoste la prima vedere, Vis troian, Visuri, Efect şi cauză, operă-n esenţă” şi altele.

    Capitolul.4 reprezintă un volum de poezie, care este dedicat în special sentimen-telor umane, cum ar fi  iubirea, ura, gelozia sau alte sentimente, a moralei şi a familiei. 

- Tematica privind dragostea şi sentimentele care se nasc între oameni este foarte variată şi tratată în poezii ca : „Dragoste de tată, Orice fată, Ţigăncuşa mea, Măicuţa mea, La mormântul mamei, Urmaşii noştri o deziluzie, Prietenul, Poemul iubirii, Amanta, Gelozie, Mama învăţatului, Mama poetului,, Negresa mea, Jocul iubirii, Vârstele amorului, La revedere stea de mare !, Adonis, Narcis, Iubirea, Însingurare, Incest, Randez-vous şi proba de amor, Iubitul de la bătrâneţe, Bărâneţe, Dualitate femeiască, Iubire de vădană, Investiţie de amor, Prostituata, Mai bine singur !, Viaţa unei flori, Între vâstă şi iubire, Tu eşti doamna vieţii mele, cugetările unei iubite, Mi-e dor de tine !, Prieten regăsit, Dragoste reformată, Frumosă şi deşteaptă, Poemul maidanezului uman, Cugetările unui maidanez uman, Faţa morbidă a libertăţii săracului, La moartea femeii iubite, Un maidanez uman rănit sentimental” şi altele.

    Poetul atinge în acest capitol aproape toate situaţiile de iubire existente între oameni cu sexe diferite sau în cadrul familiei şi al societăţii umane.

       În general el este un poet al vârstei a doua şi a treia, în ceea ce priveşte descrie-rea simptomului dragostei, ocupându-se mai mult de pensionari, văduve şi în general de acea dragoste mai puţin fierbinte, specifică cu predilecţie tinereţii ci de aceea cerebrală; din acest motiv apar situaţii satirice legate de fiţele sau toanele partenerilor prea copţi sau chiar îmbătrâniţi, care adesea caută motive de pricopseală dintr-o eventuală reunire, la o vârstă mai înaintată.

       Schimbarea obiceiurilor, dorinţelor şi moravurilor sau confundarea intenţionată a acestora cu eventualele pricopseli şi afaceri cu dote matrimoniale contravin iubirii adevărate dintre sexele partenere şi poetul nu evită satirizarea acestor situaţii.

        De asemenea puritatea sentimentelor sau naşterea lor  în situaţii speciale şi exprimarea lor fac din „Poemul maidanezului uman” şi „La moartea femeii iubite” capodopere ale genului.

         Experienţa vârstei sale înaintate, îl face pe poetul septuagenar să nu mai dea o credibilitate prea mare sentimentului pur de iubire, a la Romeo şi Julieta sau Tristan şi Izolda, el căutând în acelaşi timp intriga  şi interesul ce intervin între părţi, mai ales în cazul pensionarilor sau persoanelor de vârsta a doua şi a treia, care sunt predilecte subiectelor operei sale.

          Mai mult ca sigur că lecturarea volumelor trei şi patru , cuprinse în Partea a doua din cartea „POEME  ŞI  POEZII”, va lărgi orizontul cititorilor mei şi aceştia

se vor apropia mai mult de sufletul poetului, devenind fanii săi.

          În acelaşi timp experienţa de viaţă a poetului va putea fi transmisă alături de emoţiile şi frumosul ce exudă din poezia sa, iar cititorii vor avea de învăţat din aceste poezii şi vor deveni mai instruişi intelectual şi de viaţă, dar şi mai imbogăţiţi filozofic şi în carmă.

           În ceea ce priveşte mijloacele tehnice literare şi artistice utilizate, autorul s-a abţinut să comenteze aici situaţiile pe care le pot face în mod normal criticii literari, pentru a nu apărea ca o laudă de sine, lăsând cititorilor şi criticilor libertatea de a le descoperi prin lecturare directă şi neinfluenţată.